Blazzajul de sâmbătă seara

•  

Blazzaj există încă din 1996. În 20 de ani de jazzisme au scos doar două albume. Se auzea deja de prin aprilie melodia Plusunu – așadar, parcă se aude bass-ul unui album nou prin toamnă (da, 20 de ani, se pune și FunkinLeFree).

Mergem în Control deci, la concert. Ceea ce era prevăzut să înceapă la 21.00, a început de fapt, mult mai târziu. I-am văzut cârlionții lui Petre cum a intrat în sală, apoi Vita și toată seara a decurs perfect în ritmuri de acid-jazz, funk și, bineînțeles, puțiiiiiin de tot hardcore. E imposibil să nu simți în vocea lui Tavi faptul că face parte și din Implant pentru refuz, omul ăsta nu se poate abține, îi mai scapă o grohăială, două.

Au deschis seara cu melodia Blazzaj, cu Tavi jos, în fața scenei, cum altfel? A dat startul perfect, lumea avea energie, s-a strâns o adunătură frumoasă de oameni cu energie, gata să dănțuiască. Mai puțin unul dintre bețivi, care, destul de sceptic, își exprima regretul că nu se strâng la fel de mulți oameni și la un concert grind.

Blazzaj-jazz

Ei bine, au urmat “Macadam”, ”Armata-i anti-funk”, “Am tot ce vrei”, “Piersicoaso”, “Ograda”, “Ghetoul de aur”, “Soldații de funk”, zău că nu mi-am dat seama cum a trecut timpul și deja îl aud pe Vita cum prezintă membrii trupei și se pregătesc să plece de pe scenă.
Cum să plece așa repede? Concertul parcă abia începuse! S-au întors, bineînțeles și au vrut să închidă cu “Urma”. Nu a fost să fie, au fost chemați din nou să transmită căldură națiunii cu “Noi aducem căldură”, cu Tavi tot jos, în fața scenei.

Mi-a fost dor de un concert în care să urlu versurile pieselor, să urlu că vreau să se întoarcă pe scenă. O trupă frumoasă, o culoare proprie, un jazz foarte ritmat și chiar mă bucur că încă prinde în România o trupă de genul.

Rămăsesem la o țigară după ce s-a terminat concertul și mă îndreptam către ieșire când mi-a apărut în față musiu Petre Ionuțescu. Nu m-am putut abține, l-am înbrățișat și m-am purtat ca o fată de 15 ani care se întâlnește cu artistul preferat.

În altă dezordine de idei, să fi fost vremea de afară, faptul că am băut cu o bere prea mult, sau un dor maxim pentru că nu am mai fost la un concert Blazzaj de ceva ani, seara a fost mai mult decât frumoasă. Pot doar să aștept cu nerăbdare următorul concert cu lansarea de album care sunt convinsă, nu o să dezamăgească.

Tschuss!

Poster: Andrei M

Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on Pinterest

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:


Scris de: Linda , 6 June 2016

Ultima modificare: Ciprian , 20 October 2016




Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *