A venit Doom-ul peste Bucuresti

•  

Au trecut cateva zile de la evenimentul Doom over Bucharest, dar tot o sa scriu cateva randuri despre seara cu pricina, acompaniata de albumul Somnolent Harmony de la Mourning Beloveth. Desi aflasem de ceva timp de Doom over Bucharest, nu mi-am luat bilet, m-am trezit fix cand nu mai erau bilete, dar spre bucuria mea am rezolvat lucrul asta destul de rapid cu un mesaj pe pagina de facebook a evenimentul, asa am fost contactata de cineva care nu mai avea cum sa ajunga. Si imediat l-am anuntat pe Ciprian ca pe 15 aprilie mergem la Doom over Bucharest in Music Club, tocmai fiindca stiam ca si lui i-ar placea.

Concertele incepeau de pe la 7, dar eu am putut sa ajung dupa 9, si asa am pierdut primele doua trupe romanesti Depths si Descend into Despair, mi-a parut rau, dar sper sa-i prind cu alta ocazie.

Ah, in Music Club nu mai fusesem, chiar ma gandeam ca genul asta de concert ar fi mers in Colectiv… Cat despre Music Club, un lucru care mi s-a parut ca nuca in perete e faptul ca barul este amplasat in spatele scenei, asta inseamna ca pe parcursul concertelor lumea se perinda intruna pe la bar, si parca se taia din atmosfera dark doom din sala. Erau intr-adevar niste perdele negre, dar nu le-au tras sub nicio forma. Altfel, mi s-a parut o sala ok pentru concerte. Si inca un lucru, fotografii erau la datorie, de data asta multi la numar, nu am nimic impotriva, doar ca nu-i inteleg pe aia care baga aparatul fix in fata celui care canta, ma trec asa niste fiori de groaza, dar ce stiu eu despre fotografie.

Ar trebui sa zic ceva si de concerte, recunosc ca nu am mers cu temele facute, ca sa zic asa, ce-i drept mai ascultasem Mourning Beloveth, si stiu ca au mai fost acum cativa ani la Dark Bombastig Evening in Alba Iulia, am mers in special pentru ei, insa am plecat acasa impresionata de Abigail si Eye of Solitude. Bun, pentru mine noaptea de doom a inceput cu The Father of Serpents din Serbia, n-as putea spune ca mi-au placut, dar nici nu mi-au displacut, un doom gothic destul de “antrenant”, lumea era deja incalzita si pletele zburau in aer. Apoi au urmat cei de la Abigal (Romania), asteptam sa-i vad, mai ales ca tipa de la care am luat biletele imi spusese ca ii plac tare mult, plus ca stiam ca sunt destul de vechi pe scena doom metal din Romania, au inceput de prin ‘94. Am reusit si eu sa ma dezmortesc, si ma intrebam de ce oare nu i-am ascultat pana acum. Timpul a zburat repede pe ritmuri melodice pe care parca abia atunci le descopeream.doom

Au urmat cei de la Eye of Solitude (Marea Britanie), si nu intelegeam de ce vocalul vorbeste in romana, oare de ce? fiindca e roman, s-a mutat la Londra si a infiintat Eye of Solitude, pe care o descrie cam asa: “Eye Of Solitude este inima padurilor unde zac suflete zbuciumate, este teama insasi, este distrugerea carnala a tuturor gandurilor abandonate in disperare, cosmar si iluminare, un val de temut care poarta sufletul si mintea pe taramuri intunecate ale nebuniei”. Pe durata concertului am fost ca intr-un fel de transa, care as fi vrut sa nu se mai termine. doom2

Cand au urcat pe scena irlandezii de la Mourning Beloveth era deja destul de tarziu, trecut de 1 sau 2, daca imi amintesc bine, cert e ca ramasesem destul de putini. Nu au cantat The Mountains are mine, e adevarat ca piesa e de pe un album mai vechi, n-au cantat nimic din ce as fi vrut eu, cu toate astea m-am bucurat de concert si de intreaga noapte de doom.

Urmeaza Doom Over Bucharest II, pe 25 noimbrie.
Photo 1: Olivia Duta
Photo 2: Miluta Flueras

Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on Pinterest

Scris de: Ana , 25 April 2016

Ultima modificare: ursu' , 27 April 2016




2 thoughts on “A venit Doom-ul peste Bucuresti

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *