Joia e neagra uneori

•  

La 24 de ore dupa concertul Shai Hulud eram inapoi in Fabrica pentru un show pregatit de Coro al nostru. “Joia neagra”, asa cum s-a numit evenimentul, ar putea fi o chestie periodica pe care o coace susnumitul. N-o sa intru in povesti prea mult, trec direct la fapte.

Am ajuns la 21:10, cand pe scena erau deja Visions Of Madness, pe care ii mai vazusem o singura data. Desi data trecuta am scris ca sunt o trupa de hardcore, trebuie sa-mi fac mea culpa si sa spun ca oamenii astia canta ceva mai complex, o combinatie de ritmuri si de chestii care s-ar numi, poate, alternative metal. Da, au si thrash, au si hardcore/punk, au si riff-uri mai lente care te duc cu gandul la doom/sludge, au de toate. Si au si cu ce se lauda, pentru ca muzica lor suna chiar bine si e numai buna de mosheala. Numai ca de mosheala n-au avut mare parte, din cauza de public putin. In schimb, au primit multe aplauze binemeritate. Citeste articolul “Joia e neagra uneori”



Shai Huluzi si alti nebuni

•  

Iar, din nou, again, encore, cum vreti voi, un show hardcore in Fabrica – principalul loc unde se mai intampla concerte underground in ultima vreme. De data asta am fost insotit de nevasta, Sorin si Tase si cred ca toti ne-am simtit foarte bine. Am ajuns in club pe la 22:00 si inca nu incepuse sa cante nici o trupa, deci am avut timp sa aruncam un ochi la merch si chiar sa ne luam cate un tricou, eu si Sorin.

Cam la 22:10 au venit pustii de la Take No More pe scena si a fost a doua oara in decurs de o luna cand ii vedeam. Citeste articolul “Shai Huluzi si alti nebuni”



Decapitated si metalul mortal brutal polonez

•  

Aseara am plecat cu Sorin in Fabrica sa vedem ce ravagii mai face death metalul printre oameni. Desi am vrut sa prindem primele trupe, am ajuns acolo pe la 8 si ceva, si am intrat direct la Thy Disease. Sunetul nu era chiar la inaltime, dar polonezii erau chiar buni, au cantat un death industrial, foarte tribal si antrenant.

Au urmat Hate, care desi erau vopsiti pe fata si aratau ca niste blackari suparati, au etalat forta si tehnica death concreta. Au avut si niste rafale curate de tobe, pe care s-a dat la greu din cap. Din chitari a iesit o mare cantitate de note pe secunda de care lumea s-a bucurat din plin. Nu s-a cerut bis, dar interventia lor a fost una reusita. Citeste articolul “Decapitated si metalul mortal brutal polonez”



A venit Doom-ul peste Bucuresti

•  
comments 2

Au trecut cateva zile de la evenimentul Doom over Bucharest, dar tot o sa scriu cateva randuri despre seara cu pricina, acompaniata de albumul Somnolent Harmony de la Mourning Beloveth. Desi aflasem de ceva timp de Doom over Bucharest, nu mi-am luat bilet, m-am trezit fix cand nu mai erau bilete, dar spre bucuria mea am rezolvat lucrul asta destul de rapid cu un mesaj pe pagina de facebook a evenimentul, asa am fost contactata de cineva care nu mai avea cum sa ajunga. Si imediat l-am anuntat pe Ciprian ca pe 15 aprilie mergem la Doom over Bucharest in Music Club, tocmai fiindca stiam ca si lui i-ar placea.

Concertele incepeau de pe la 7, dar eu am putut sa ajung dupa 9, si asa am pierdut primele doua trupe romanesti Depths si Descend into Despair, mi-a parut rau, dar sper sa-i prind cu alta ocazie. Citeste articolul “A venit Doom-ul peste Bucuresti”



Cimpoiul bulgaresc in Control

•  

De curand am ajuns cu Ana la cel de-al 3-lea concert Smallman tinut in Bucuresti, trupa de care mi-a placut inca de prima data cand i-am ascultat. Seara a fost deschisa dupa ora 9 de o trupa Climate, de care abia atunci am aflat de pe bilet. Muzica lor a fost aproape exclusiv instrumentala, foarte post rock/ metal si foarte progressiva. Parea incredibil cum doar 2 oameni puteau produce o asa densitate cu intensitate de sunete. Mi-au placut si a fost un intro perfect.

Dar dupa introducere a urmat si o dezintroducere, marca Control. In pauza, bit-uri tari si electronice se revarsau peste berile noastre, parca ajunsesem intr-un club de digeiala. Ah da, am uitat, Control e un club de digeiala, care nu prea-si mai pastreaza muzica si obiceiurile inspirate de la Joy Division si ce-a urmat dupa, cum o facea acum 5-6 ani. La fel ca Silver Church sau Colectiv, e un loc creat pentru consum sau hipstareala, si nu are nimic in comun cu concertele pe care le gazduieste. Asta e, in lipsa unor spatii de explorari muzicale autentice, suntem turisti de cateva ore in cluburi in care altfel n-am intra probabil niciodata. Citeste articolul “Cimpoiul bulgaresc in Control”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,



Un Big Sexy Noise facut de Lydia Lunch in Control

•  

Control @ 30 Martie 2016

De curand am fost s-o vad a treia oara pe una din artistele mele preferate, Lydia Lunch. O femeie careia nu-i pasa de varsta si care spune mult mai multe intre cantece decat thank you, you are great, blah blah blah.

La fel de plina de viata si atitudine ca in anii ’70 cand bantuia strazile New York-ului sustinand si imprastiind subculturile punk, la 57 de ani Lydia Lunch e o doamna bine. Energica si foarte in forma a incantat cu prezenta si cu ultimul ei proiect, Big Sexy Noise.

Si au inceput sa se agite spiritele si sa inceapa concertul de no wave. Da, no wave e denumirea stilului care ia la misto wave-ul. Este un punk usor psihedelic, cu noise si alte experimente avantgardiste. Inainte canta singura sau cu trupa ei Teenage Jesus and The Jerks, torturand instrunenetele si urechile audientei, dar cu Big Sexy Noise totul a devenit ceva mai ascultabil si mai articulat. Citeste articolul “Un Big Sexy Noise facut de Lydia Lunch in Control”

Postat în:

Cronica de concert


0331

•  

Dupa cum stim cu totii (cei care stim!), scena underground de hardcore/metal la noi e destul de slaba, dar avem cateva trupe foarte active si cativa oameni foarte pasionati care duc lucrurile mai departe fara sa se timoreze. Din categoria asta face parte Radu (ex-multe trupe), care s-a gandit acum putin mai bine de un an sa faca un “label” care sa vina in sprijinul trupelor tinere (si nu numai) de pe la noi. Si pentru ca trecuse un an de cand s-a apucat de treaba asta, omul nostru s-a gandit sa faca o mica petrecere intre prieteni – ca doar ce suntem cei 100-200 de oameni care ne vedem mereu la concerte? – si sa dea o cantare cu cateva trupe pe care le promoveaza prin 0331. Ah, am uitat sa mentionez ca 0331 e numele label-ului. Citeste articolul “0331”