Mosh Berila

sorin
•  
comments 1

Satan Klaus Metal Party, Cage Club, 18 decembrie, Bucuresti

Cu ocazia sarbatorilor de iarna, am zis sa merg si eu la un ultim concert pe 2010. Am profitat si de faptul ca evenimentul avea loc la 200 de metri de casa asa ca sambata seara (opspe’ decembrie) am facut jonctiunea cu Ursu’ in clubul Cage. Al treilea betiv de serviciu a lipsit (din motive de 2 lei), dar Tase si gasca lui de betivi veseli au contrabalansat situatia. Deja trotilat dupa un chef anterior, aterizasem in club cu gandul sa nu consum alcool. Dar, vazand zecile de gaturi insetate si mainile harnice care duceau sticle la gura, am cedat tentatiei si m-am pus pe treaba. Adica l-am pus pe Tase sa-mi aleaga niste bauturi exotice din lista pusa la dispozitie de gazde. Inarmat astfel cu “intaritoare”, m-am asezat strategic in fata scenei ca sa vad ce se petrece.

Days Before Disappearance

Gheata a fost sparta de baietii de la Days Before Disappearance (sper ca asa se scrie). Citeste articolul “Mosh Berila” →

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,

,

,

,

,

,



Death(fuckin’)drive au DVD

ursu'
•  

Dupa saptamani intregi in care am fost bombardat cu mesaje promotionale de la Pixy si Deathdrive (pagina de facebook), am ajuns in Fabrica sa asist la lansarea primului lor DVD (sper sa nu fie singurul). Cand am ajuns acolo era foarte putina lume si am ramas surprins. De obicei se mai aduna lumea, mai ales ca e iarna si e rece, iar la un concert metal/hardcore se incalzeste publicul. Dar sa trecem peste problemele astea cu prezenta la concerte, ca deja se stie cum e…

Psychogod

Primii care au urcat pe scena au fost Psychogod. Din pacate pentru ei, fiind prima trupa de deschidere, au avut un public nu prea numeros: la un moment dat chiar am numarat lumea din sala si erau doar 30 de oameni. Baietii incearca sa cante o combinatie de death metal/grindcore cu ceva hardcore (foarte putin), dar nu prea le iese. Fiind la inceput de drum nici nu ma asteptam sa fie o trupa WOW, iar la capitolul instrumentatie mai au ceva de munca. Vocalul, in schimb, a fost super tare! Si asta nu pentru ca e o tipa, ci pentru ca chiar are o voce super buna de death/grind. Daca si restul trupei ar face progrese, cred ca pot ajunge destul de departe. Un moment interesant in “recitalul” lor a fost piesa la care au avut invitat pe un anume “Poetul” care a dat cateva rime bune pe una din piesele lor si chiar a sunat bine.
Citeste articolul “Death(fuckin’)drive au DVD” →

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,

,

,



Ramas bun, Tom!

ursu'
•  
comments 1

Ramas bun, Tom!

Intr-o seara rece de noiembrie am mers la un concert in memoria unui baiat simplu, dar cu sufletul mare. Nu ma intereseaza cauza care a dus la moartea lui, desi poate e importanta in unele cazuri (nu sunt aici sa fac pe tabloidul), important e ca in acea seara de noiembrie in clubul Fabrica s-au adunat 300 de oameni sa-l comemoreze, alaturi de o trupa in care a cantat si alte trupe cu membrii carora el a fost prieten. Iar pentru cei ce nu stiu cine a fost Tom: a fost tobar la mai multe trupe de metal/rock din Bucuresti, printre care Dodiez (acum Deathdrive), Firma, Negative Core. Si cum nu-mi place sa o lungesc, iata cateva cuvinte despre ce s-a intamplat…

Citeste articolul “Ramas bun, Tom!” →

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,

,

,

,



Sex Pistols Experience

Ciprian
•  

Nu, nu am fost la un concert Sex Pistols ci la un concert tribut Sex Pistols dar ceva mai aparte. Mereu mi-am imaginat cum ar fi sa traiesc atmosfera concertelor Sex Pistols din primii lor ani.. defapt singurii lor ani care conteaza si care au facut istorie. Spre foarte placuta mea surpriza aflu de un concert cu o trupa tribut Sex Pistols Experience care reproduce pana la cel mai mic detaliu concertele Pistols din ’75-78, perioada exploziva a punk-ului. Intra in pielea personajelor si o fac cu foarte multa implicare si pasiune.. incepand de la vestimentatia lor nonconformista de atunci, accesorii, pana la gesturi, atitudine, miscari, si mai putin bataile care aveau loc in vremurile alea la concerte de multe ori fiind implicati si membrii formatiei. Sid Vicious se ‘reancarneaza’ in ‘Kid Vicious’ aratand aproape identic cu originalul gesticuland arogant si flegmatic, Johny Rotten devine ‘Johny Rotter’ avand privirea aceea foarte expresiva cu ochii larg deschisi, Steve Jones devine ‘Steve Clones’ si Paul Cook devine ‘Paul Crock’. Singurul real si neclonat a fost Ed Templore Tudor care asa cum a povestit chiar el a cantat cu Pistols cateva saptamani in vremurile alea. Managerul lor Malcom McLaren cautand un nou solist in locul lui Rotten a tras 2 piese facute de acesta pe The Great Rock ‘n’ Roll Swindle si a participat la piesa mea preferata fara Rotten Marea Excrocherie Rock ‘n’ Roll care da si tiltul albumului. Ar fi urmat sa fie noul lor solist daca nu s-ar fi desfintat trupa.
Sex Pistols Experience
Citeste articolul “Sex Pistols Experience” →

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



Armaghedon in Fire Club

Ciprian
•  

Nu ascult in general multe trupe romanesti, dar de pe meleagurile noastre Celelalte Cuvinte este o trupa care imi place foarte mult. Prin adolescenta am gasit prin casa un disc vinyl cu selectiuni pop rock romanesti. L-am ascultat si mi-au atras atentia 2 piese semnate Celelalte Cuvinte; erau de pe albumul Armaghedon. Mai tarziu am cautat si cumparat o caseta de la vivo cu albumul, dar pe care se auzea un fasait specific casetelor de proasta calitate, fiind insa singura de pe piata la vremea aia. Ascultand albumul am fost cucerit imediat. Versuri negativiste si distructive, perfecte pentru un pusti neadaptat si citior de Cioran ce eram atunci. Dar mai mult ritmurile si compozitia muzicala mi s-au parut de un nivel mult peste ce-am ascultat pana atunci la formatiile romanesti. Odata insa cu ritmurile de metal ale pieselor curgea si vocea neobisnuita a lui Calin Pop, corzile vocale ale acestuia redand o voce mult prea inalta fata de tonalitatea joasa, puternica si intunecata a albumului. Dupa ce am tocit caseta pana nu se mai auzea aproape deloc, am trecut si la alte albume, decoperind ca asta nu era stilul lor obijnuit de muzica, ei cantand mai degaba un rock progresiv, heavy metal sau alternativ, iar albumul Armaghedon fiind mai degraba o deviatie de la stilul lor. Stilul Armaghedonului este considerat de unii cu influente doom metal, eu zic ca e doar un metal excelent.. sa nu ma pierd in categorii si subcategorii, ramuri si subramuri. Totusi albumul Armaghedon a devenit pentru mine cel mai bun album de muzica romaneasca ascultat de-a lungul anilor si daca n-ar fi fost acest album probabil nici n-as fi fost asa fan al acestei trupe. Citeste articolul “Armaghedon in Fire Club” →

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



Hatework Fest 2010 @ Fabrica

mihai
•  
comments 2

Inca o duminica, inca un concert. De data asta Hatework Fest 2010, in Fabrica. Un line-up destul de divers, pe toate gusturile celor ce aveau chef de o seara de metal extrem.

Ca sa n-o mai lungesc mult, trec direct la subiect. Pe la un 18:20, am ajuns in Fabrica. La intrare am primit o veste care nu prea mi-a fost pe plan: biletul costa 70 de ron pentru cine nu-si luase pana atunci, desi nu vazusem pe nicaieri scrisa informatia asta. E adevarat, nici nu facusem cine stie ce cautari in sensul asta. Mi-am vazut doua beri scoase din start de pe lista, dar am inghitit in sec si am intrat in sala.

Acolo cantau deja Cap de craniu , fiind a doua trupa a serii, dupa Malpraxis. Ascultasem de cateva ori pe Myspace piese lor si stiam cam de ce sunt in stare capetele de craniu. Ca stil canta un fel de grindcore cu ceva pasaje de brutal death metal. Imi place muzica lor, suna promitator pentru o trupa la inceput de drum, ‘gadila’ destul de frumos instrumentele, iar cu exceptia unor breakdownuri si solo-uri de chitara cam neinspirate in contextul muzicii lor, am fost mai mult decat multumit.
Citeste articolul “Hatework Fest 2010 @ Fabrica” →

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,

,

,

,



Aitäh, Talbot!

ursu'
•  
comments 1

Dupa o saptamana plictisitoare la munca, abia am asteptat sa vina weekendul si implicit ziua de duminica, sa pot merge la un nou concert. De data asta am mers la Talbot, o trupa estoniana despre care nu auzisem pana de curand. Am fost destul de incapatanat si nu am ascultat decat o jumatate de piesa de pe pagina lor de myspace, dar a fost de ajuns cat sa ma convinga sa merg sa-i vad.

Dar sa o luam incetisor, ca nu ne grabeste nimeni. Am ajuns in clubul Elephant in jur de 20:20 cu Alex si cu Mihai. Acolo ne-am intalnit si cu Tase, care nu avea chef de nimic, fiind cam praf dupa o nunta. Ne-am gasit locuri libere la bar si am stat la taclale cu o bere in fata pana sa inceapa concertul.

Algebra Citeste articolul “Aitäh, Talbot!” →

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,



Ultima speranta inainte de punctul fara de intoarcere

mihai
•  
comments 1

No Turning Back, Last Hope, Proof – Club Control, 19.10.2010

Marti seara, concert hardcore in Bucuresti. Genul de concert la care m-am hotarat, dupa indelungi ezitari, sa merg si de la care, ca deobicei, am plecat multumit ca am fost acolo.
Am ajuns in Control pe la ora 20, ora la care trebuia, teoretic, sa inceapa evenimentul. Nu am transpirat absolut deloc pe drum, deoarece stiam mersul lucrurilor de la evenimentele trecute din Control. Am avut timp berechet sa “ma fac comod”, sa ma uit la “Ultimate survival” la un televizor din club si sa degust vreo 2 beri cu alti doi indivizi cu care am participat la concert in seara asta.
Citeste articolul “Ultima speranta inainte de punctul fara de intoarcere” →

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,

,



Fuck you, Sick Of It All!

sorin
•  

15 octombrie, Durer Kert, Budapesta

Motto: “fuck you, sick of it all, mi-ai stricat vacanta!”

Sa va spun o poveste. Treaba se petrece undeva in Franta, mai demult… Niste pescari pleaca intr-o dimineata sa pescuiasca pe stanci. Dupa ce vaslesc ei ceva vreme, isi dau seama ca au uitat catargul de la barca. Fara tragere de inima, se intorc in port, sa ia catargul. Si pe chei, il vad pe cel mai vrednic pescar dintre toti, ala cel mai falnic si mai priceput care exista. Iau catargul, il iau si pe pescarul priceput si se indreapta spre larg. Acolo il lasa pe fiecare pescar pe stanca lui, sa dea la peste. Pe seara, matelotii din barca se intorc sa-i recupereze pe pescari. Ii iau pe toti, dar cand ajung la stanca pescarului vrednic, el nu mai era acolo… il luase marea… Si marinarii isi ziceau intre ei: “ia uite ma, azi dimineata am crezut ca ne-am intors sa luam catargul, dar de fapt noi ne-am intors sa-l luam pe pescar……..”. Asa si eu, am venit in Budapesta cu gandul sa vad Dillinger Escape Plan, dar de fapt eu venisem sa vad Sick Of It All… Citeste articolul “Fuck you, Sick Of It All!” →

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,

,

,



The Dillinger Mother Escape Fucking Plan

sorin
•  
comments 1

13 octombrie, Durer Kert, Budapesta

Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa-aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa-aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa

Cancer Bats

Dupa aceasta scurta introducere, sa va zic si cum a fost. M-am plimbat prin Budapesta vreo 5-6 ore, pret de vreo 20 de kilometri. Pe sus, pe jos, pe dealuri si vai, prin paduri si campii… palate si cetati, ca in povesti. Whatever. Pe la ora 17 jumate (ora locala) eram deja in fibrilatie. M-am aruncat in metrou (impreuna cu Cyprian si Anna – multumit, Ciprian?) si m-am indreptat spre locul faptei. Dupa un drum scurt per pedes printr-un parc misto, am ajuns la Dures Kert. Asta e un fel de Fabrica, adica un cladiroi mare, de caramida, cu tot felul de dependinte. Inima cladirii era o sala lunga, destul de lata si de inalta. Acolo urma sa se produca evenimentul anului (de la SC3 incoace). Dupa ce mi-am facut curaj cu 2 beri, am intrat in sala. Asta s-a intamplat dupa ora 19, pentru ca accesul nu a fost permis mai devreme. Inauntru, destul de pustiu. Cred ca la inceput erau spre 50 de persoane, maxim. Berea, destul de ieftina. Soproni la pahar era 400 de forinti, adica spre 6 ron. Soproni e destul de ok, un fel de Ursus unguresc. A, si barmanii dau restul, nu se fac ca n-au marunt. Citeste articolul “The Dillinger Mother Escape Fucking Plan” →

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,

,