Deschidem barul trei betivi :-)

De mult timp ne zbura din cand in cand gandul la un bar. Acum in sfarsit il deschidem. Mai bine spus il redeschidem sub marca Trei Betivi, pe locul in care si-a facut veacul barul nostru de suflet multi ani de zile, Fri Kultur. Niciun alt loc n-ar fi fost mai potrivit si in niciun alt spatiu nu ne-am fi regasit mai mult ca asta. Aici am petrecut multe nopti si multe momente de betii muzicale memorabile in ultimii 6-7 ani.

Dar si ultimul an tot pe aici l-am petrecut incercand deschiderea barului si tinandu-l astfel cumva doar pentru noi. A durat ceva pentru ca, administrativ vorbind, cand autorizatia de functionare era aproape gata s-a intamplat nenorocirea din Colectiv si asta a blocat totul, nu s-au mai eliberat autorizatii noi pana in aprilie anul asta. Demersurile au devenit mai birocratice, lente si greoaie, dar intr-un final s-au rezolvat.

dav

Nu conteaza cine-i actionarul, cine-s administratorii si cine tine contabilitatea. La partea ideologica, culturala si, mai ales, subculturala a barului veghem cu totii.

La bar raman o parte din aceiasi oameni de la Fri Kultur, care au incredintarea noastra ca vor face treaba buna, asa cum au facut si pentru vechiul bar, in care ne-am simtit mereu atat de bine.

La intrare gasiti noul logo Trei Betivi, lucrat de Costin Chioreanu, iar pe pereti amprentele noastre sub forma de afise sau multe coperti muzicale de albume, pentru ca, asa cum bine a formulat un raposat betiv odata, muzica se asculta pe albume :-)

Deschidem vineri 1 iulie, cand facem inaugurarea oficiala, si va asteptam la o bere pe Strada Vasile Lascar, nr. 66, sa povestim si sa ne imbatam cu muzica.

Blazzajul de sâmbătă seara

Blazzaj există încă din 1996. În 20 de ani de jazzisme au scos doar două albume. Se auzea deja de prin aprilie melodia Plusunu – așadar, parcă se aude bass-ul unui album nou prin toamnă (da, 20 de ani, se pune și FunkinLeFree).

Mergem în Control deci, la concert. Ceea ce era prevăzut să înceapă la 21.00, a început de fapt, mult mai târziu. I-am văzut cârlionții lui Petre cum a intrat în sală, apoi Vita și toată seara a decurs perfect în ritmuri de acid-jazz, funk și, bineînțeles, puțiiiiiin de tot hardcore. E imposibil să nu simți în vocea lui Tavi faptul că face parte și din Implant pentru refuz, omul ăsta nu se poate abține, îi mai scapă o grohăială, două.

Au deschis seara cu melodia Blazzaj, cu Tavi jos, în fața scenei, cum altfel? A dat startul perfect, lumea avea energie, s-a strâns o adunătură frumoasă de oameni cu energie, gata să dănțuiască. Mai puțin unul dintre bețivi, care, destul de sceptic, își exprima regretul că nu se strâng la fel de mulți oameni și la un concert grind.

Blazzaj-jazzEi bine, au urmat “Macadam”, ”Armata-i anti-funk”, “Am tot ce vrei”, “Piersicoaso”, “Ograda”, “Ghetoul de aur”, “Soldații de funk”, zău că nu mi-am dat seama cum a trecut timpul și deja îl aud pe Vita cum prezintă membrii trupei și se pregătesc să plece de pe scenă.
Cum să plece așa repede? Concertul parcă abia începuse! S-au întors, bineînțeles și au vrut să închidă cu “Urma”. Nu a fost să fie, au fost chemați din nou să transmită căldură națiunii cu “Noi aducem căldură”, cu Tavi tot jos, în fața scenei.

Mi-a fost dor de un concert în care să urlu versurile pieselor, să urlu că vreau să se întoarcă pe scenă. O trupă frumoasă, o culoare proprie, un jazz foarte ritmat și chiar mă bucur că încă prinde în România o trupă de genul.

Rămăsesem la o țigară după ce s-a terminat concertul și mă îndreptam către ieșire când mi-a apărut în față musiu Petre Ionuțescu. Nu m-am putut abține, l-am înbrățișat și m-am purtat ca o fată de 15 ani care se întâlnește cu artistul preferat.

În altă dezordine de idei, să fi fost vremea de afară, faptul că am băut cu o bere prea mult, sau un dor maxim pentru că nu am mai fost la un concert Blazzaj de ceva ani, seara a fost mai mult decât frumoasă. Pot doar să aștept cu nerăbdare următorul concert cu lansarea de album care sunt convinsă, nu o să dezamăgească.

Tschuss!

Poster: Andrei M

Aura Noir & Bloodway @ Fabrica

Sambata seara. Vremea se incalzeste, se cere o bere rece. Biletele sunt cumparate, deci suntem pregatiti. Dupa plimbarea de rutina cu cainele in parc, ne urcam in autobuz si plecam spre Fabrica. Ajungem la 21:10, iar dinauntru nu se auzea nici macar linistea. Nu stiam ce sa cred… “iar nu vine lumea la concert? ce naiba?” Si intram: suntem numai noi (eu si Andreea), inca un cuplu, un tip care isi luase o bere si restul oameni din “staff”: barmanii, sunetistii si doi oameni la merch: Titus si Coro. Citește articolul

Death To All si atat!

E prima oara cand ajung sa public o recenzie de concert dupa atat de mult timp (o luna) si asta s-a intamplat pentru ca n-am avut inspiratie imediat dupa concert. Nu stiu de ce, m-am apucat sa scriu si dupa ce am terminat de spus cate ceva despre Obscura – vedeti mai jos – am ramas blocat cand a fost vorba de Death. Totusi, voiam sa public un articol, ca sa ramana macar o amintire aici. Citește articolul