3b: Sunteti pentru a doua oara in Romania. Ce va mai amintiti de la primul concert in Bucuresti?
Confronto: Am avut primul concert in Bucuresti in 2007, impreuna cu Misery Index. A fost un concert fantastic, oamenii din public au fost foarte OK si abia asteptam sa ne intoarcem din nou. Astazi a fost fantastic din nou. Romania e un loc foarte tare in care sa canti. Asteptarile noastre au fost rasplatita si ati demonstrat din nou ca sunteti un public nebun.

3b: Stiti ca romanii nu prea va stiu muzica. Ce simtiti cand cantati in fata unui public care nu va stie muzica sau versurile?
Confronto: Ei stiu ce muzica cantam si noi simtim conexiunea cu publicul, pentru ca publicul stie ca suntem hardcore. Conexiunea e muzica. Dupa concerte, lumea vine la noi si ne intreaba despre formatie, despre versuri si asta e cel mai important lucru, pentru ca apoi oamenii ne cumpara CD-urile sau downloadeaza albumele de pe internet, nu conteaza, si apoi ne “citesc” mesajul. Cand suntem pe scena vorbim publicului despre politica, educatie, si lucruri in genul asta, iar asta e sansa noastra sa transmitem oamenilor ceea ce gandim. Read the rest of this entry »

Proof, Confronto, DeathDrive – 21 iulie 2010 – Control Club Bucuresti

Dupa o lunga pauza de concerte am reusit sa prind o “gaura” de la munca si sa trag o fuga pana in Control. Cauza: un concert de hardcore/metal, cap de afis fiind brazilienii de la Confronto, la al doilea lor concert in Romania. Am facut jonctiunea cu ceilalti doi betivi la fata locului, plus alti doi betivi asociati, si ne-am cinstit cu cateva beri reci. Un punct minus pentru locatie a fost lipsa berii la draft. Am apucat sa beau o singura halba bere nefiltrata dupa care am fost informat ca nu mai exista bere la dozator. Nu-mi explic cum s-a terminat cata vreme in club erau vreo 40 de persoane. Dar probabil ca erau foarte insetate.

In fine, am platit taxa de intrare (10 ron) si am purces spre zona scenei. Primii care au spart caldura (ca nu pot zice gheata) au fost baietii de la Proof. Fara menajamente, cei 4 au tras un “pumn” hardcore in fata putinilor oameni prezenti. Ca sa folosesc niste termeni “elevati”, au cantat un straightforward in-your-face hardcore, fara subtilitati, fara “floricele”, si suficient de energic ca sa incalzeasca atmosfera dincolo de limita suportabila. Read the rest of this entry »

Acum trei ani am fost într-un club obscur din București la un concert cu două trupe braziliene. Acum, ca și atunci, Korrozão nu s-a putut bucura pe deplin de un public numeros, dar măcar prima oară a existat un motiv destul de bun – nimeni nu-i știa.

(Nici n-ar mai trebui să menționez) Concertul din Fire a început la 21:30, deși pe afiș era anunțată ora 20:00. Oricum, fiind deja o obișnuință, nimeni nu s-a arătat surprins și totul a mers ca și cum ar fi normal… Primii care au cântat au fost Mediocracy din București, o surpriză plăcută pentru mine. Cu un sunet “fresh”, o combinație de sludge, hardcore și metalcore, băieții au cantat vreo cinci piese care au durat cam 20-25 de minute, dar aceste minute puține cât s-au aflat pe scenă au fost pline de energie și de pe scenă, dar și în fața ei. Publicul, format în mare parte din prieteni ai trupei și cunoscători, a făcut moshpit, stage diving și tot ce trebuie la un concert de acest gen. Sunetul a fost foarte bun la ei și pot spune că ăsta a fost un mare avantaj. Pe final au avut chiar și un bis (datorită în special tipului de lângă noi care a strigat ritmat, la fiecare 10 secunde “ÎNCĂ UNA!!!”), chestie care nu prea se întâmplă la trupele de deschidere.
Read the rest of this entry »

Cand am inceput sa ascult metal speram foarte tare sa-i prind pe Metallica live macar odata. Dar nu m-am gandit atunci ca voi trai ziua in care voi vedea pe Slayer in Romania. Voiam doar sa ajung printr-o tara straina indepartata, unde ar tine ei concert. Ma gandeam mereu cum or suna piese precum Angel of death sau War ensemble live. Cu siguranta nu concepeam sa-mi traiesc viata de metalist fara sa vad macar odata Slayer live. Ma rog, destul cu vorbaraia inutila de om beat, important este ca am ajuns in ziua in care am vazut patrulaterul de forta clasic al thrash metalului- Anthrax, Megadeth, Slayer, Metallica, toti la un loc.

La eveniment am ajuns cu putin inainte sa inceapa Anthrax. Despre organizare nu pot sa zic decat ca a fost acceptabila. Destule corturi de bere, astfel incat sa mearga repede distributia, destule wc-uri, adica eu cel putin nu am stat la coada singura data in care am fost. Singurele minusuri- in primul rand tigania de a face la un FESTIVAL (nu la un simplu concert) zone separate ( adica golden circle, normal circle etc)-nu am mai auzit de vreun festival cu astfel de delimitari- si faptul ca nu a existat decat o singura intrare, si implicit iesire (dar asta a fost doar un lucru minor). Read the rest of this entry »

Am ajuns aseara in Fire, dupa ce cu doua zile inainte aflasem de pe last.fm de un concert care parea a fi interesant. Am fost acolo cam pe la 20:30, pentru ca eram sigur ca n-o sa inceapa mai devreme, desi pe afis era trecuta ora 20:00. Cum se intampla te obicei pe la noi, concertul a inceput abia pe la 21:30, dar asta se intampla pentru ca organizatorii asteapta mereu sa se umple cat de cat sala.

Pe baietii de la Rock’n'Ghena ii cunosc de vreo zece ani, dar ii vazusem in concert o singura data, prin 2005, in vechiul Underground. Atunci i-am si ajutat sa-si promoveze concertul, lipind afisele prin Regie. A fost o surpriza pentru mine sa aflu ca mai exista ca formatie si am vrut neaparat sa-i vad. Pot spune ca au evoluat destul de mult fata de ce cantau acum multi ani, dar tot mai au nevoie de imbunatatiri. In Fire fiind cam 40 de spectatori, a fost o atmosfera “ca in familie”, asa ca, dupa cum e obiceiul pe la noi, au stat toti si s-au uitat la R’n'G, doar doi-trei tipi sarind in fata scenei. Muzica lor e un fel de hardcore balcanic, adica un hardcore nu prea bine definit, cu multe influente si din metal. Rocco, vocalul, mi-a placut, suna chiar foarte hardcore, iar intre piese a tinut mici “speech-uri” despre situatia politica de la noi si despre ideile trupei – putini mai fac asta in concerte la noi. Chitara mi s-a parut ca suna destul de bine, insa tobele m-au deranjat cel mai tare. Ori ar trebui sa-si schimbe tobarul, ori cel pe care il au ar trebui sa invete sa bata ceva mai complicat, nu de alta, dar pe aproape fiecare piesa mi se parea ca suna la fel, plus ca nu prea se “pupa” cu stilul pe care vor sa-l abordeze. Pe final lumea se incinsese destul de bine, asa ca in momentul in care au cantat coverul la Terror – Keep Your Mouth Shut se facuse un mic circle pit in fata. Tot “recitalul” a tinut aproximativ 40 de minute, dupa care urmau niste nemti.

… care au urcat pe scena cam dupa jumatate de ora dupa ce terminasera R’n'G. Nu auzisem inainte de Asbestos In Osbestrics si cu siguranta eram foarte curios sa vad/aud ce stiu. Ca orice trupa “de afara”, de cum au luat in primire scena, s-au dezlantuit asupra publicului.

AIO Promo 2009

A.I.O- heading for Romania!! | MySpace Music Videos
Cu un sunet bine pus la punct, ceva intre thrash si hardcore, baietii plini de energie s-au pus pe treaba si inca de la prima piesa in fata scenei se formase un circle pit. Piesele scurte au urmat una dupa alta, fiecare reprezentand cate ceva: “this one is about beer”, “this one is about sex equality – we want the girls to shout when we scream ‘vagina’ and the boys to shout when we scream ‘penis’”. Mi-a placut foarte mult sa vad la un moment dat doua tipe intrand la un “slam dance” cu baietii din fata si chiar la unele piese sa inceapa ele cate un circle pit. Spre deosebire de trupele romanesti, la AIO – ca si la alte trupe straine – se delimiteaza foarte bine instrumentele in muzica lor. Chitarile se auzeau ambele separat, una mai thrash, cu scurte solo-uri, una mai spre hardcore. Bass-ul isi avea si el locul lui si de multe ori partile de chitara se opreau si se auzeau corzile lovite ale acestuia. Nemtii au vrut de la inceput trei microfoane, dar se pare ca sunetistul nu a fost pregatit, asa ca au trebuit sa se multumeasca doar cu doua, aproape pe fiecare piesa bassistul completand partea vocala, iar la una din piese unul din chitaristi a bagat cateva growl-uri in stil death metal. Cat timp au cantat, publicul din fata nu a stat un moment – au fost circle-pit-uri, moshpit-uri si chiar la un moment dat un tip a avut curaj sa sara de pe scena pentru un crowd surfing, desi pe jos era umed si se aluneca destul de bine. Pot spune ca m-au surpins in mod placut nemtii si sigur as mai merge la ei daca ar mai veni in concert.

Concluzia e ca am mai prins o seara misto in Fire, la un concert “obscur” cu putina lume, asa cum de multe ori se intampla in “familia” hardcore…

Nu zic “jos cu AC/DC”, zic doar “Down cu AC/DC”, pentru ca asta a fost concertul de aseara pentru mine si pentru alti 1% din publicul care a venit sa vada un show foarte bun.

Surprinzator, Down au urcat pe scena la 17:45, desi in program erau anuntati la 18:00. Am incercat cu Tase si cu prietenii sa mergem cat mai in fata, dar ne-am impotmolit pe undeva pe la mijloc, unde am ramas. Prima piesa s-a auzit foarte aiurea. Suna ca si cum se aude muzica cand treci pe langa o masina care are geamurile ridicate. Apoi, pe parcurs, sunetul a devenit mai ok. Dupa aproape 10 minute de la incepere, in jurul meu era o gasca de pustani care facea o galagie de nedescris, ceea ce a facut-o pe prietena mea sa le bata obrazul. Cand au inceput sa comenteze si mai mult, m-am luat si eu de ei, dar degeaba, n-ai ce discuta cu niste putoi care venisera sa fie cool, nu sa asculte muzica. Down au fost geniali, dar in primul rand profesionisti. Au urcat pe scena si si-au tinut concertul asa cum ar fi facut-o si daca erau cap de afis. Read the rest of this entry »

Dupa 5 luni de pauza (!!!) am reusit sa ajung si eu in sfarsit la un concert. Ocazia a fost una speciala: urma sa cante una din trupele mele preferate, Secret Chiefs 3. De trupa asta am auzit cand m-am impiedicat de Mr. Bungle. Motivul, creierul din spatele SC3 fiind domnul Trey Spruance, chitarist fondator Mr. Bungle. De mai mult timp am urmarit pe youtube performantele live ale celor de la SC3 si chiar ma gandeam sa fac o excursie prin vreo tara invecinata daca apar si baietii prin preajma. In nici un caz nu ma gandeam ca o sa ajunga sa cante in Romania. Dar, asa cum anul trecut am asistat la concertul nesperat si nevisat al celor de la Faith No More, iata ca Hefe a facut-o lata si anul acesta si mi-a oferit inca un show de neuitat.

Asa se face ca, miercuri seara, m-am infiintat cu o mica trupa de prieteni in Control Club. Fiind prima oara in respectiva locatie, am dat o tura sa inspectez locul. Destul de interesant, cu multe spatii destinate activitatilor culturale (ma refer aici, evident, la cultura de malt si hamei), cu bere la halba nefiltrata, dar cu un loc destul de mic pentru desfasurarea unui concert. Si asta s-a vazut de la primul eveniment al serii, recitalul lui Ches Smith (tobar SC3 si la un milion de alte trupe si proiecte) sub titulatura Congs For Brums.

Read the rest of this entry »

Dupa o pauza consistenta de concerte, am avut ocazia sa revin cu un concert hardcore in Fabrica. Aflasem de concert cu ceva vreme in urma, dar uitasem complet pana sa ma sune Tase si sa ma intrebe daca merg. Am acceptat si dupa o fuga pe acasa, putina mancare si un dus, ne-am intalnit in noul Underworld cu Coro si cu brazilienii ex-Krust Division, pe care i-am vazut acum 2-3 ani intr-o “camera de apartament”.

Cand am terminat berea de rigoare am observat ca ora era deja 21:15, iar concertul fiind anuntat la 20:00, deja ma gandeam ca n-o sa-i mai prindem pe H2O de la inceput, insa am picat exact cum trebuie, adica in jur de 21:30. Ne-am inarmat cu cate inca o bere si am inceput sa socializam cu lumea cunoscuta din sala…. Pe la 21:45 au urcat pe scena Perfect Zero For Infinity, o trupa romaneasca nu prea in ton cu ce urma sa fie. N-am fost prea atent la ei, mai important fiind sa discut cu prietenii despre ultimele noutati din muzica.

Read the rest of this entry »

Am aflat prin decembrie de concertul asta si am fost imediat entuziasmat de faptul ca Vader se intorc in Romania. In 2008 au venit doar in Cluj, iar cu un an inainte ii ratasem din motive diverse. I-am prins in schimb anul trecut la Metalcamp si d-abia asteptam sa-i vad iar, mai ales ca intre timp au scos si album nou. Cat despre celalalt eveniment al serii, Marduk, cei care ma cunosc stiu ca eu nu prea “gust” black metal, decat cu mici exceptii, iar Marduk nu se afla printre ele, deci pentru evenimentul principal am fost indiferent.

Dupa ce am dus, cu succes, munca de convingere ca sa iau pe cineva cu mine la concert, am purces catre Studio Martin, loc in care am ajuns pe la ora 19. Spre surprinderea mea concertul incepuse conform programului, ba chiar cu cateva minute mai devreme. Asa ca ne-am luat bilete, ne-am pus gecile la garderoba (inainte nu exista asa ceva in SM, m-am bucurat enorm cand am vazut ca au adus imbunatatirea asta) si am intrat in sala. Pe scena cantau deja Sinate, o trupa de death metal old school. M-am bucurat in primul rand cand am auzit sunetul foarte “curat”, clar, fiecare instrument auzindu-se ca lumea, asta dupa ce avusesem, in trecut, cateva experiente nefericite in acest local, din punctul asta de vedere. Dealtfel acustica locului mi s-a parut foarte buna. In fine, despre Sinate pot spune ca n-au impresionat cu nimic special, este adevarat ca au si cantat putin, iar in sala era inca destul de putina lume. Dupa ce au terminat am mai luat inca o bere si am iesit afara pentru o gura de aer. Read the rest of this entry »

O vineri seara la un concert de metal nu e niciodata o alegere proasta, chiar si cand nu sunt neaparat setat pe “concert mode”.Pretul a fost de doar 20 de ron, in el intrand si noul EP al celor de la Altar.

Ca sa trec peste vorbarie inutila, am ajuns in Suburbia pe la ora 20:30, pe scena cantand deja cei de la Conflict Mental- lucru pe care l-am remarcat datorita tricourilor membrilor trupei, pentru ca nu stiam cine sunt. In afara de asta, trupa a cantat un fel de groove metal, din ce-am putut eu sa-mi dau seama, avand o prestatie destul de energica. Piesele au sunat chiar bine, impresia generala fiind ca trupa chiar “merge” la un concert, sa dezmorteasca masele de metalisti amortiti.iar in plus, cu un vocal destul de simpatic si ceva mai alcoolizat, lumea din fata scenei a inceput sa miste din plete. Sunetul a fost chiar peste asteptari, cu cateva sincope. din partea sunetistului.

Dupa o pauza de jumatate de ora a urmat trupa Negative Core, fost Tarantula, din cate am inteles. Din pacate sunetul n-a mai fost ca la trupa precedenta, lucru care a fost destul de deranjant urechilor. N-am inteles prea mult din recitalul trupei, tot ce-am remarcat fiind  ca baga un fel de death-thrash, destul de sec totusi, lucru care a facut sa nu simt prea mare suparare atunci cand s-a terminat. Read the rest of this entry »