vedem concerte/ascultam muzica si va spunem si voua

Latest

Arch Enemy la Arenele Romane

Ieri seara, in loc sa merg ca tot omul anarhist si revolutionar in Piata, am plecat la Arene, unde mai multe detasamente de metalisti au venit pentru showul celor de la Arch Enemy. Am ajuns acolo pe la 8 fara ceva. Era montat un cort destul de bine incalzit, incat mi-am lasat haina la garderoba. Berea la draft de 5 lei era apa de ploaie, fiind destul de diluata.

Cand am ajuns cantau Aria, o trupa mai noua din care am prins 4 piese, toate abordand 4 stiluri destul de diferite. De la progressive, la nu metal, la enervantul ska. Se auzea insa cam prost. Dupa ce au terminat am schimbat o vorba, doua cu niste prieteni, am mai dat pe gat niste beri foarte apoase, mi-am luat cateva produse educative de la standul cu materiale de gen negociind putin si m-am asezat cat mai centrat si aproape de scena.

Inainte de Arch Enemy a urcat o organziatoare pe scena, care a transmis un mesaj din partea turpei, si anume, fumatorii sunt rugati sa se opreasca din fumat. Nu mai sunt fumator de mult si de obicei imi este indiferent, dar adevarul e ca in cort era un fum de il taiai cu cutitul. Read the rest of this page »

Alternative 4

Acum cateva zile am plecat in Kulturhaus pentru prea putinul promovat proiect Alternative 4 cu Duncan Patterson la bass si in rolul de creier al intregii operatiuni. Anathema este o formatie frecvent categorisita ca o formatie mult prea soft. Cei obijnuiti cu brutalitati si care au ascultat primele albume o considera o formatie care s-a inmuiat. Si asa este.. la fiecare album au abordat perspective si experiente diferite, interesante, dar tonalitatea generala a ramas mereu mai calma. Pe mine insa m-a cucerit aceasta formatie cu albumul care poarta si numele actualului proiect Alternative 4. Fara sa ascunda influentele puetrnice din perioada de mijloc a trupei secolului XX, Pink Floyd, albumul mi-a provocat treziri de constiinta de la prima auditie. Read the rest of this page »

Video Proof – Final Judgement

Dupa multe luni de asteptare si dupa ce unii au avut destula rabdare, e aici!

Arkan şi Pământul Orfan în Biserică

Arkan, Myrath, Orphaned Land – Silver Church, 9.12.2011

Orphaned Land e una din trupele alea care nu au cum să-ţi rămână indiferente. Ori iţi place şi apreciezi influenţele orientale, ori le asociezi cu acel gen foarte popular la noi şi ajungi să deteşti şi Pământul Orfan. Eu mă consider norocoasă că am reuşit să trec peste anumite stereotipuri şi să pot să mă bucur de Orphaned Land aşa cum trebuie.

Orphaned Land

Joi seară exoticul turneu The Tour to OR Shalem 2011 trebuia să treacă prin Cluj dar se pare că vestitul Sandor a făcut din nou ceea ce ştie el să facă mai bine, adică să lase trupele şi publicul cu buza umflată. Dacă tot se încăpăţânează să continue aşa, sper ca măcar să işi facă un renume negativ pe afară cât mai repede, să se ştie cu cine NU trebuie lucrat (mai e nevoie să spun şi că trebuie să facă cineva un pustiu de bine şi să-i dea o mamă de bătaie bine-meritată?).

In fine, am ajuns în Biserică în jur de ora 7, ştiind că ratez prima trupa, Artweg, dar în timp pentru Arkan. Am avut un mini-şoc când am văzut cât de puţină lume era, mai ales că a trecut deja o lună de la ultimul eveniment metal mai semnificativ (Amon Amarth) şi mai e mai bine de o lună până la următorul (Arch Enemy). Aceleaşi feţe cunoscute, aceiaşi susţinatori ai scenei metal de la noi. Mi-am luat o eprubetă cu bere şi am ajuns, fără niciun stres sau obstacol, în rândul 2.

Read the rest of this page »

The Chronicles of Rome

Rome în Kulturhaus, 03.12.2011

Mai întâi simt nevoia să încep prin a spune că Rome sunt formaţia mea preferată de vreo 2 ani încoace deci trebuie să îmi fie iertate subiectivitatea şi erorile de setlist, mintea mea nu s-a gandit nicio clipă că trebuie sa înregistreze ceea ce vede/aude, era mult prea adâncită în atmosferă.

Am aflat de concert la Dark Bombastic Evening 3, când, uitându-mă pe pereţii zidurilor cetăţii, am văzut un colaj al afişelor cu toate evenimentele Kogaionon & DonisArt. Era acolo un afiş Rome pe care nu-l ştiam. M-am apropiat să văd despre ce e vorba şi…aşa am ajuns să aştept concertul ăsta înca dinainte de a-l vedea pe anteriorul.

Read the rest of this page »

Organizatori balcanici și războinici hiperboreeni

Septic Flesh, As I Lay Dying și Amon Amarth, Arenele Romane, 19.11.2011

Asadar, după cum puteți intui din titlu, sâmbătă seara, înainte de a fi un concert, a fost un circ. Și încă unul de foarte prost gust.

Am ajuns în față, la Arenele Romane, pe la ora 18:45. Organizatorii – PROMUSIC PROD -  anunțaseră ca intrarea începe să se facă de la ora 19, iar prima trupă- Septic Flesh- urmau să înceapă de pe la 19:30. Când am ajuns acolo era deja lume strânsă la intrare, însă în niciun caz nu era înghesuiala, încă. De pe la ora 19, a început să apară tot mai multă lume și să devină destul de aglomerat in fața porților de acces. Dar, surpriză: porțile au rămas tot închise. Și așa au continuat să fie până pe la 19:20, timp în care, la intrare, era deja haos în toată regula, accesul făcându-se prin două puncte minuscule. Evident că nu a mai existat nicio ordine, și totul s-a transformat în”cine știe mai bine să ia fața și să se bage”. Această stare de fapt a luat amploare mai ales când, în mod incredibil, dinăuntru, cam de pe la 19:35-40, au început să se audă primele acorduri Septic Flesh. La acea oră nu cred că apucaseră să intre nici măcar un sfert din oameni. După vreo zece minute le-a trecut si organizatorilor prin cap să deschidă și o a treia poartă, care inițial fusese  rezervată presei și adepților blițului în fața scenei.

Read the rest of this page »

Pro Hearing Pain (Partea a doua)

Pro-Pain, Undivided, Morggu, Deathdrive, 23.10.2011, in Wings

De data asta nu a mai fost vorba de durere de urechi cauzata de sunetul prost, ci pur si simplu imi tiuie urechile dupa concert.
Sa va spun sincer, nu cred ca as fi mers la concertul de duminica seara daca nu as fi aflat ca un prieten de-al nostru, cunoscut prin alte medii decat cele concertistice, e noul chitarist Deathdrive si urmeaza sa cante in deschidere. Si cum nu era sa dau aproape juma’ de milion pe un bilet  ca sa vad doar o juma’ de ora de concert, m-am ales cu o seara hardcore.
Read the rest of this page »

Capoeira hardcore in Underworld

BHCB did it again! Inca o data in Underworld, cu 30 de oameni prezenti, cam aceiasi care ne vedem mai mereu la concertele hardcore. Am ajuns acolo pe la 21:00 si nu era nimeni inafara de trupe… chiar ma gandeam ca s-a intamplat ceva si nu se mai tine concertul. Am stat jumatate de ora cu o bere in mana si am privit la ce era in jur…

United and Strong

Apoi, pe la 22:15, lumea a inceput sa intre in sala si prima trupa s-a urcat pe scena. Din pacate, una din trupele care trebuiau sa cante, n-a mai ajuns din cauza unui accident rutier in Ungaria. Oricum, primii pe scena au fost United and Strong, din Berlin. E prima trupa de hardcore cu o tipa la tobe pe care o vad. Au sunat bine, chiar daca hardcore-ul lor e destul de simplu. Simplu, dar la obiect. Inca de la prima piesa lumea a inceput sa “danseze” si, chiar daca pe parcursul show-ului au lasat-o mai moale, per total a fost misto. Nemtii si-au facut treaba cum trebuie si s-au bucurat impreuna cu publicul de atmosfera. Read the rest of this page »

Trial, sau cum se face un show hardcore

Inca o seara hardcore superba in Fabrica, de aceasta data cu cateva trupe (inafara de una) despre care nu auzisem acum 2-3 luni. Paul s-a tinut de treaba si ne-a oferit ce-a fost mai bun. Sincer, cred ca nici el nu se astepta la ce-a iesit. De fapt nu cred ca se astepta nimeni.

I Stared Into The Forest

Seara a inceput cu brasovenii de la I Stared Into The Forest, o trupa care mi s-a parut ceva post-metal/hardcore. Cu doar trei membri – vocal, chitarist si tobar – trupa a sunat bine, iar lumea s-a strans in fata si i-a urmarit cu interes. Si eu am ramas surprins de cat de bine poate suna o trupa in trei oameni, mai ales ca tobarul cica venise doar de doua saptamani in trupa. Dupa cum ziceam, lumea s-a adunat in fata si i-a aplaudat dupa fiecare din cele trei piese pe care le-au cantat si, chiar daca nu s-a agitat nimeni, showul a fost foarte OK. Read the rest of this page »