Jazz meets the blues

•  

Pe Tudor Harbu l-am cunoscut acum o luna si ceva, cautand pe cineva cu care sa invat chitara, atunci cand nu poate Alexei. M-a intrebat de la inceput: vrei sa inveti muzica sau doar zdranga zdranga. I-am zis doar zdranga zdranga iar el ma invata si una si alta.

Asa ca am fixat o cantare la bar in care a venit cu prietena lui Ruxandra care cu ocazia asta si-a facut debutul vocal … si cu inca un trubadur Dan Mitrofan. In formula asta si-au ales numele Tulpis. Au cantat pe rand ba o piesa jazz, ba o piesa blues … si a iesit cam asa:

Postat în:

Barul Trei Betivi

|

Etichete:



OCS si Copilul rebel …

•  

Aseara, satul de institutii, obstructii birocratie si psd, m-am hotarat sa iau o gura de aer si de bere pe inserat … si sa dau o fuga pana in Control sa-l vad pe Stoica cantand cu trupa lui Ulise, abia lansati. Nepunctual fiind, am ajuns fix cand ei au ispravit … Ce sa fac, mi-am luat o bere si m-am pus la taifas cu gasca vesela, Victor & Vali and company. Sorin imi da mesaj ca o sa cante Decapitated si tocmai ma gandeam sa-mi iau talpasita pe la niste metale mai ales ca am ratat aseara The Ocean, cand aflu ca asta era tocmai in Cluj. Asta e, cum blogul asta nu va afla probabil niciodata cum a fost la Decapitated in Cluj, ne multumim cu OCS…

Asa ca am ramas si bine am facut. Au au aparut baietii cu pofta de cantat, Dan cu castile trase pe urechi, Nucu care s-a mai ingrasat … au avut un sunet bine reglat si au dat ce s-a putut mai bun din ei. Si noi la fel. Oda in Piata Romana a fost fara instrumente, doar recitata de public si Dan pe niste corzi in fundal. Apoi Copilul Rebel …

Si pretextul concertului, un cantec nou: Iepurele Ateu si Proasta Testoasa. Am dansat si am stat suspendat in ritmurile mental colective ale acestei simple formatii. Pot spune ca la concertul asta m-am simtit ca la douajdeani cand OCS tineau concerte in Web Club, Fire si in cele cateva locuri din Bucuresti, pe vremea cand viitorul parea mai negru decat acum. Spre final s-au incins niste pogo-uri frumoase in fata in care ne-am destrabalat … a fost misto, ca pe vremuri si ca in liceu.

Berile au curs pe gat lin si frumos, mistoul si taclalele la fel, a fost o seara mirobolanta!

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



Tower of Songs

•  

Da, ne-am gandit sa facem un concert intre prieteni. Linda, o veche recenzista de pe aici, fredona coveruri prin vama si aiurea de cativa ani si o facea foarte bine, in ultimul timp repetand cu Riccardo undeva in Milano. Asa ca si-a facut debutul live … unde in alta parte decat la 3B. Si pentru ca trebuia sa poarte un nume i-am zis Tower of Songs, fiind vorba de coveruri de la Lou Reed, The Beatles, Leonard Cohen samd.

Asa ca am luat un microfon nou si frumos de concerte, eu i-am facut proba inainte mai stangaci … si totul a iesit cam asa:

Cu ocazia asta am zamislit un blog nou, se cheama cugetatorii.ro unde am pus tot concertul: http://cugetatorii.ro/linda-goes-live/

Citeste articolul “Tower of Songs”



Artanu si Suedezu la trei betivi

•  

Da, Artanu si Suedezu au fost in vizita la noi. Pe scurt a iesit cam asa:

Pe lung, vom posta toata intamplarea si discutia foarte interesanta de 2 ore, despre evolutia lor si a rock-ului in comunism.

Spre final s-au incins spiritele si au cantat piesa Sah, intr-o maniera aparte:

Citeste articolul “Artanu si Suedezu la trei betivi”

Postat în:

Barul Trei Betivi


Hip-Hop (file din poveste) III

•  

Intotdeauna a3a este cu noroc. Ce fel de noroc? Noroc ca Nai’gh’ba a acceptat invitația lui Sergiu și va veni sa ne povesteasca din perioada in care Da Hood Justice inchina cu rechinii.
Așadar, vom da noroc cu Andrei Vulpescu aka Nai’gh’ba.

Firește, va asteptam indiferent daca țineți cu Sindicatu’ sau cu Cartelu’. Berea este la rece, casetele sunt trase in mp3 iar trancanele se lasa la poarta.

Pagina evenimentului: facebook.com/events/309179226344667/

Postat în:

Barul Trei Betivi


Comunism, rock, revoluție – un dialog cu Artan și Suedezu

•  

Cu Alex si Iulia de la Asociatia Bucuresti m-am cunoscut anul trecut odata cu proiectul lor turul revolutiei, pe care l-am gazduit cu drag. Pasionatii de istorie recenta, au incins atunci discutii interesante si aprinse cu Teodor Maries pe tema evenimentelor din ’87-90. Acum vom incinge discutii pe tema cenzurii comuniste si evolutia muzicii rock in anii ’80 cu Artanu si Suedezu, duminica seara, pe 28 octombrie.

“Vă invităm la un dialog cu Adrian “Artan” Pleșca și Răzvan “Suedezu” Moldovan, membri fondatori ai Timpuri Noi, ulterior Partizan. Discutăm despre atmosfera anilor ’80, deceniul care premerge Revoluția din Decembrie 1989. Alături de noi este muzicologul Doru Ionescu, autorul volumelor Timpul Chitarelor Electrice și Jurnal de Rocker.

Cât de perfect se trăia în Republica Socialistă România, cum era să cânți rock rugând becul să stea aprins, cum se manifesta un tânăr răzvrătit de albele furtuni? L-a imitat Artan pe dictatorul Nicolae Ceaușescu în timpul unui concert? Au fost băieții invitați în Cenaclul Flacăra al poetului de curte Adrian Păunescu? Cum au trăit evenimentele din Decembrie 1989 și care e semnificația lor în prezent?”

Pagina evenimentului: https://www.facebook.com/events/307985523336019/

Intrarea si spiritul sunt libere!

Postat în:

Barul Trei Betivi


Live Session: Tower of Songs

•  

Lou Reed sorbea adanc din tigara in timp ce isi acorda intr-un mod ciudat chitara pe acordurile de la Wildwood Flower. Kurt isi mangaia crucifixul de la gat, privindu-se in oglinda cu mana pe pusca, fredonand usor un cantec de la Meat Puppets. La radio se auzea Psycho Killer. Desi erau in aceeasi incapere se ignorau reciproc. Era anul 2018 si nu erau in iad, nu erau in rai, erau in the Tower of Songs … sambata seara la Trei Betivi Bar.

Sambata, 27 octombrie, Linda (in rolul lui Nico) si Riccardo, vin din Milano si se pregatesc sa ne imbete cu muzica, reconstruind si reinterpretand coveruri de la diversi artisti într-o maniera aparte: Velvet Underground, Leonard Cohen, The Clash, The Beatles, Meat Puppets, The Carter Family, Violent Femmes and more.

Intrarea si spiritul sunt libere.

Pagina evenimentului http://www.facebook.com/events/285494958735313/

Postat în:

Barul Trei Betivi


Dan, Artan și Dan Ulise, Partizan și O.C.S

•  

@ Luni, 1 octombrie 2018, Expirat
Ulise: Dan Stoica și Cătălin Fuioagă

Concerte cu Partizan și O.C.S am tot văzut și am tot sărit, dar peste Ulise nu prea aveam cum sa sar. Așteptam de prea mult timp un concert cu ei. Unde mai pui că îi cunosc personal, aveam deci și o datorie morală față de ei.

Am ajuns în Expirat și m-am dus direct la bar să-mi iau o bere, zicându-mi că îi voi saluta puțin mai târziu pe Uliși. Îmi iau bere, mă întâlnesc cu câțiva prieteni și ne punem pe povestit. Apare și Dan. Salută, bea bere și se agită lăsând să i se vadă emoțiile. Să știți că sunt mulți artiști care, chiar daca au urcat pe scena de sute de ori, au emoții de parcă ar urca pentru prima dată (vezi Morrison, Joplin, Cocker și chiar Junior Bănică).

Până la urmă pleacă, îl ia pe Fuioagă și ascultă cuminți ce zic prezentatorii bărboși de pe scenă. Au zis ei ceva de fotografie, festival, mulțumiri și apoi i-au chemat pe scenă. Atât așteptam, începusem sa bălesc precum cățeii lui Pavlov. Băieții s-au urcat pe scenă, iar în sală s-au mai stins din lumini.

Au început sa cânte în viteză, nu ca atunci când dai rotația pe 45, dar rapid. Emoțiile. Până la finalul piesei s-au mai reglat și am putut auzi un 33 curat. Au avut și puțin noroc la capitolul sunet pentru că Expirat are, totuși, sunet în garanție. S-au auzit bine. S-a auzit și basul, chiar daca acesta nu era pe scenă. L-a aranjat foarte frumos Fuioagă. Timpul trecea, piesele curgeau lin iar cei ce nu știau cine sunt Ulise începuseră să fie cuceriți de ritm.

Veteranii in ale Uliselor zâmbeau, cântau și dansau, bănuiesc că datul din cap tot la dans intră. Vine și ultima piesa. Băieții mulțumesc publicului, publicul mulțumește trupei iar Dan spune o minciună: “Ne vedem in față la Partizan”. Nu a fost, sau a fost foarte puțin. Probabil dădea autografe prin spate.

Partizan: energici ca întotdeauna. Dacă știe cineva ce consuma băieții ăștia înainte de a urca pe scenă să îmi zică și mie.

O.C.S. : pe băieții ăștia nu-i mai văzusem live de mulți ani, mai precis de când aveam o gagică care mă zbura la toate concertele pe care le susțineau în Vamă sau in Constanța. Fac pariu că m-ar fi înșelat cu Dan, pe vremea aia, dacă ar fi avut ocazia. Una peste alta au cântat bine cum mă și așteptam.

P.S: cu Ulise ne revedem la un nou concert pe 19 octombrie în Underworld.

Alea jacta est.

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:

,



The Tiger Lillies in Control

•  

Aseara am ajuns in Control sa vad pentru a 3-a oara The Tiger Lillies. In mod normal n-as fi putut intra la concert, am aflat acolo ca e sold out de 3 zile. Dar insistent cum sunt, am reusit totusi sa intru … breaking the law. Inauntru era o atmosfera misto, dar incomod de plin.

Martyn canta la pian niste romante psichedelice de toata frumusetea si a tinut-o asa multa vreme. Sunetul a fost foarte bun, sala asta Berlin din Control este cred, cea mai buna sala de concerte din Bucuresti … pacat ca nu e mai mare. Era liniste in sala si toate urechile si ochii erau atintiti asupra lui Martyn, care insira versurile ultimului album, un vers mai macabru decat altul. Trebuie sa ai o doza buna de umor negru ca sa vii la concertele Tigger Lilles … temele abordate sunt aceleasi: drogurile grele, sexul infractional, crimele, moartea si in general filozofia neagra. Ca la teatru, concertul a fost intrerupt de o pauza, moment de respiro pentru toata lumea, sala fiind aglomerata peste capacitate.

Citeste articolul “The Tiger Lillies in Control”

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete:



Damien Rice la Opera Nationala

•  

La inceput de octombrie am ajuns la opera nationala pentru a vedea concertul lui Damien Rice. Nu a fost ceva planificat, ba chiar a venit pe neasteptate. Intre timp am aflat ca toate bilete s-au dat in primele 15 minute (lucky me), de unde si revolta si nemultumirile oamenilor cu privire la organizare. Ceea ce lumea nu a inteles este ca pentru un astfel de concert, asta era locul ideal, cel putin cu impresia asta am ramas dupa concert. Despre Damien nu stiam prea multe, dar nici strain nu-mi era. Chiar ma gandeam: stai sa vezi la ce chestie romantico siropoasa ajung, dar cu totii avem nevoie din cand in cand de asa ceva.

Auzisem ”The blower’s daughter”(unul dintre primele lui single-uri) intr-un film hollywoodian cu Julia Roberts si Jude Law, si cred ca atunci am aflat de el. Apoi am dat peste coverul facut de Anneke Van Giersbergen tot la aceeasi piesa, si mi-a placut mai mult varianta ei. Si ca sa ne lamurim asa un pic cu cine este Rice si de ce scriu eu despre el, o sa zic ca acest domn m-a surprins intr-un mod placut, indie-alternative asa cum este. Cam toate piesele lui sunt triste/depresive, in ciuda acestui lucru, am descoperit un om haios care interactioneaza foarte placut cu publicul sau. Initial a facut parte dintr-o trupa rock, apoi si-a inceput cariera solo si are trei albume la activ. Revenind la concert, sunetul a fost impecabil, ceea ce mai rar mi-a fost dat sa intalnesc. Apoi, eu care nu prea ma uit la jocurile de lumini, pot spune ca am fost impresionata de toate momentele in care luminile si-au facut jocul exact cand trebuia si asa cum trebuia, completand perfect atmosfera de concert. Pesemne ca are o echipa grozava in spate.

Aproape dupa fiecare cantec avea un speech, si parca parea ca lumea ii absoarbe fiecare cuvant. A povestit cum fiecare cantec inseamna terapie pentru el, asa cum poate pentru altii scrisul este terapie sau pictatul sau mai stiu eu ce. La bis a bagat ”Cheers Darling ”, o piesa pentru care se pare ca are pregatit un scenariu in caz ca o canta. In coltul din stanga scenei era asezata o masuta pe care erau doua pahare si o sticla de vin. A chemat o tipa din sala sa-l ajute cu ”Cheers Darling”. Sigur ca a fost mare nebunie, publicul preponderent fiind de gen feminin, iar norocoasa a fost o tipa care statea mai in spate.

A doua zi am aflat ca a mai stat la o cantare in spatelei operei si la povesti cu oamenii care mai erau pe-acolo. Cheers, Damien!

Filmari: Lys Wantsmusic

Postat în:

Cronica de concert

|

Etichete: